Acasă » 2015 » Noiembrie » 2 » După Colectiv: „Am văzut iadul, mamă!”
6:04 PM
După Colectiv: „Am văzut iadul, mamă!”

Au fost necesare doar de câteva secunde pentru ca România să fie aruncată în doliu. Au urmat apoi breaking-news-uri, părinți, desfigurați de suferință, întrebați cum comentează… evenimentul, dar și o avalanșă de întrebări care se încăpățânează să persiste.
„Am văzut iadul, mamă”, sunt cuvintele care descriu cel mai bine tragedia petrecută vineri noapte în Clubul Colectiv. Sunt primele cuvinte pe care le-a rostit un tânăr de 22 de ani, reîntors între cei vii.
„Toată lumea era în stare de șoc. Am văzut iadul!”, a relatat și o tânără asistentă, zguduită de priveliștea căreia a fost nevoită să îi facă față, cu multe lacrimi în ochi. „Dacă m-ar întreba cineva cum arată Apocalipsa, aș zice că arată exact ca această noapte… Și plâng…”, spune și unul dintre cei care au avut șansa scăpării din infernul de la clubul Colectiv.
Sunt doar frânturi din mărturiile celor care acum regretă că s-au aflat la un loc nepotrivit, într-un timp la fel de nepotrivit. În timp ce aceștia îi mulțumesc lui Dumnezeu că trăiesc, alții nu mai au ocazia recunoștinței. Care pot fi concluziile (încă la cald) după o tragedie care a zguduit până și presa internațională?
Vinovații „ciudați”
Primul impuls, așa cum îl indică și rețelele de socializare, constă în identificarea vinovaților. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Nerăbdarea este intensă, precum și graba de a așeza la stâlpul infamiei pe cei considerați ca potențiali vinovați.
Nu lipsesc dintre acuzatori cei care decriptează evenimentul cu o ușoară satisfacție în voce și atitudine. Ce căutau tinerii la lansarea aceea din noaptea de Halloween? „Sărbătoreau moartea și focul iadului și au primit șansa să o faca în direct”, este postarea plină de satisfacției a unui internaut. Nu este singurul care a apelat la mesaje cinice. De fapt, sute de utilizatori Facebook sau comentatori pe site-urile de știri au umplut internetul cu postări în care sunt siguri că au identificat vionovații: Halloween-ul, trupa rock care cânta și mulțimea celor prezenți, „adulatori ai Satanei”.

„Moartea invocată de Halloween a venit, îngrozitoare cu foc, fum și pucioasă, ca în Sodoma și Gomora”, spune un altul, chiar într-un articol de presă, convins că ceea ce s-a întâmplat cu acești tineri este „o dramă metafizică”. Unii nu au scăpat ocazia de a sesiza că incendiul a izbucnit chiar în momentul în care rula melodia „Ziua în care vom muri”. Suplimentar pentru cei care s-au grăbit să speculeze: trupa rock se numea „Goodbye”. „Este greu de spus care sunt resorturile sumbrei efervescenţe cu care semeni de ai tăi îi demonizează, la propriu, pe morţi”, concluzionează cu năduf un jurnalist DW, convins că întreținem o mentalitate colectivă conform căreia „toată lumea e de blamat, mai puţin sufletul din spatele monitorului”.
Vinovații „fără vină”
În timp ce unii, înfierbântați de eveniment, au identificat conexiunile religioase ale acestuia, alții, instinctual, și-au îndreptat degetul acuzator spre organizatori. Prețul mic investit în materiale utilizate pentru amenajarea clădirii și-a cerut acum suplimentul. Pe de altă parte, obținerea de autorizații fără prea multe eforturi sau prin variante ocolitoare fac parte din tradiția românească.
Organizatorii au fost vizitați de către poliție cu vreo săptămână înainte de acest eveniment. Autoritățile n-au contatat atunci alte nereguli, exceptând faptul că o parte a personalului este necalificat. La concertul de vineri seară însă, s-au văzut mult mai multe, inclusiv faptul că minorii au avut acces liber. Pe măsură ce se limpezesc apele, se conturează pe fond o problemă spinoasă: în spatele ei subzistă riscul încrederii într-un sistem care funcţionează după cutuma lui „merge şi aşa”. Improvizații tehnice, deficit de măsuri de siguranță, legi care sunt date pentru a nu fie respectate, autorități care închid ochii pentru a-i deschide când este prea târziu sunt doar câteva dintre aspectele cu care societatea românească s-a familiarizat. Până și recunoașterea acestei situații este o banalitate. „Eu cred că această tragedie se datorează și faptului că s-a abordat după principiul „lasă că merge și așa”, a spus și președintele României, confirmând pericolul încrederii în ceea ce ți se oferă.
Exces de încredere. Chiar încredere oarbă. Aceasta ar putea fi, în sinteză, factorul care a nenorocit viețile unor tineri. „Nu am cuvinte! Acolo au fost oameni inconștienți”, a comentat un expert în siguranța la incendii drama, apăsând parcă și mai tare pe o rană care refuză să se închidă. Erau sute de persoane cu țigări și cu spectacol pirotehnic, prezente într-o clădire cu o singură ușă de evacuare, convinse că toată lumea (de la organizatori la autorități) și-au făcut datoria. Încrederea conferă un sentiment de siguranță și de convingere că nimic rău nu se poate întâmpla. Nu ție, și nu acum. Așa se și explică reacția inițială a solistului de pe scenă, care, în momentul inflamării unuia dintre stâlpi, a reacționat sub forma unei glume: „Asta nu era prevăzut în program”.
Tocmai acest mic detaliu, neprevăzut și neprogramat, nu doar că a cutremurat o întreagă țară, dar evidențiază și criza în care aceasta continuă să se zbată. Este o problemă de educație improvizată, suprapusă peste un mecanism de funcționare a unei societăți la fel de improvizat în care cetățeanul, pentru a fi sigur că scapă cu viață, ar trebui să își dozeze încrederea. Este exact ceea ce exprima foarte bine unul dintre jurnaliștii ziarului Adevărul, convins de faptul că dacă continuăm să „existăm mi se pare tot mai des o minune divină. „Am dovada existenţei lui Dumnezeu”, spunea Andrei Pleşu într-un interviu. „De vreme ce, cu «administratorii» ei de-acum, lumea pare, totuşi, să funcţioneze, meritul e al Providenţei….”

Vizualizări: 203 | Adăugat de: Biancaaa
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]